Y O 9 F A H » Tutoriale

Instalare Debian Squeeze prin intermediul unui stic USB

YO9FAH — Sun, 18 Dec 2011 11:11:05 +0000

Acum câteva zile unitatea CD/DVD de la Laptop a cedat și nu a vrut să mai colaboreze cu el și evident nici cu mine.

Având nevoie să instalez Debian în dual-boot cu Windows 7, am fost constrâns de situație să găsesc o modalitate simplă și eficace de a instala fără a mai fi nevoie de CD/DVD-ul de instalare și evident să depind de unitatea CD/DVD/RW.

Condiția esențială a acestei metode descrise în cele ce urmează este ca mașina pe care se face instalarea să aibă opțiunea de boot de pe o unitate USB, care în cazul meu aceasta este satisfăcută.

O altă condiție este ca PC-ul sau cazul meu, Laptop-ul să ruleze cu Linux. Norocul meu a fost că pe PC am tot dual-boot Debian – Windows 7 pe 64-bit. Deci evident și această condiție a fost satisfăcută 100%.

Acum să trecem la fapte: Există mai multe modalități – chiar foarte multe pot spune – prin care putem instala Debian Linux şi anume:

- Prin intermediul CD-urilor sau DVD-urilor pe care le putem descărca de pe site-ul Debian sau de a obţine (cazuri rare) de la “Vendors of Debian CDs“.
Este cea mai populară metodă şi cel mai uşor de utilizat.
- Prin intermediul dischetelor;
Aceată metodă este depăşită şi foarte puţini oameni o mai utilizează.
- Prin intermediul unui stic USB.
sau
- Prin intermediul reţelei de boot (PXE).
Aici “avem nevoie de un server TFTP şi DHCP (sau BOOTP, sau RARP) care va servi fişierele necesare instalării pentru maşinile din reţeaua locală. Dacă BIOS-ul maşinii care trebuie instalată suportă acest lucru, putem încărca sistemul Debian Linux prin reţeaua locală (folosind PXE şi TFTP) şi instala apoi intregul sistem Debian Linux. Nu toate maşinile suportă boot-area prin reţea.

ATENȚIE! Aceasta metodă nu este recomandată pentru începători !”

Aceste ultime două metode nu sunt aşa de simple, deşi dezvoltatorii Debian Linux au făcut o treabă excelentă pentru a face acest lucru cât mai simplu posibil.

Vom avea nevoie de un computer care rulează Linux şi o unitate flash USB (aka stic USB – cazul meu un Kingston DT Mini Slim de 8 GB) cu o dimensiune de cel puţin 256 MB pe care o vom pregăti ca mediu pentru instalare.

Introducem stic-ul USB la un computer care rulează deja Linux şi ne asigurăm că este detectat de către kernel. Cele mai multe dintre versiunile recente de kernel şi distribuţii Linux pot detecta dispozitivele USB fără a mai fi nevoie de ceva special.

Totuşi putem verifica dacă dispozitivul USB este detectat sau nu, folosind următoarea comandă:

dmesg

Ar trebui să vedem ceva de genul mesajului de mai jos:

[ 6.934025] scsi 6:0:0:0: Direct-Access Kingston DT Mini Slim 1.00 PQ: 0 ANSI: 2
[ 6.934577] sd 6:0:0:0: Attached scsi generic sg2 type 0
[ 6.936433] sd 6:0:0:0: [sdb] 15695872 512-byte logical blocks: (8.03 GB/7.48 GiB)
[ 6.937259] sd 6:0:0:0: [sdb] Write Protect is off
[ 6.937264] sd 6:0:0:0: [sdb] Mode Sense: 23 00 00 00
[ 6.937267] sd 6:0:0:0: [sdb] Assuming drive cache: write through
[ 6.941738] sd 6:0:0:0: [sdb] Assuming drive cache: write through
[ 6.941762] sdb: sdb1
[ 6.945812] sd 6:0:0:0: [sdb] Assuming drive cache: write through
[ 6.945827] sd 6:0:0:0: [sdb] Attached SCSI removable disk

Descărcăm fişierul imagine de boot pentru dispozitivul USB, boot.img.gz de la aici.

Atenţie: Această imagine corespunde cu arhitectura i386.

Pentru a găsi imaginea arhitecturii corespunzătoare mergem aici.
Arhitectura se referă la tipul de sistem pe care avem de gând să instalăm Debian Linux.
Dacă vrem să instalăm ca arhitectură amd64, atunci descărcăm fişierul boot.img.gz de aici.

Pregătim unitatea USB să boot-eze, cu următoarea comandă:

zcat boot.img.gz > /dev/sdb

Atenţie: Acestă comandă va şterge toate datele de pe unitatea USB !

Notă: “sdb” este numele dispozitivului meu USB, al vostru poate fi diferit.

Deconectăm şi conectăm din nou dispozitivul USB, astfel încât noua partiţie tabel/structură să fie recunoscută de sistemul Linux.

Aceasta reîmprospătează tabela de partiţii a unităţii stocate de către “udev“. Verificăm acest lucru prin următoarea comandă:

mount /dev/sdb /mnt

Acum ar trebui să avem posibilitatea de a vizualiza fişierele de instalare syslinux.cfg, setup.exe, etc. Practic nu există partiţii. Partiţia în sine este doar un singur disc mare.

Până acum am pregătit doar stic-ul USB pentru boot-are, dar avem nevoie de încă o imagine de instalare pe care o putem folosi pentru a instala Debian Linux, aici avem două opţiuni:

- Descărcăm imaginea ISO netinst (poate fi Squeeze, Wheezy sau Sid) cu o dimensiune de 150-180MB de aici.
sau
- Descărcăm imaginea ISO businesscard cu o dimensiune de 40 MB de aici.

Acum, tot ce trebuie să facem este să copiem imaginea ISO descărcată, pe stic-ul USB. Pentru a face acest lucru ne folosim următoarele comenzi:

mount /dev/sdb /mnt
cp  /mnt
umount /dev/sdb

Asta e tot ! Am creat cu succes un disc de instalare USB care poate fi utilizat pentru a instala Debian Linux. Acum trebuie doar să conectăm stic-ul USB la computerul pe care dorim să instalăm Debian Linux şi să avem setat în BIOS ca primă opţiune de boot, cea de pe stic.

Instalare driver nVidia în Debian Squeeze Linux cu un singur clic

YO9FAH — Sat, 17 Dec 2011 18:35:04 +0000

Pentru a avea un sistem de operare stabil, robust, sigur şi la zi cu tot ce este nou, eventualele probleme care se vor ivi pe parcurs vor fi minore şi mai uşor de remediat.

În acest sens un aspect demn de luat în seamă şi care nu trebuie neglijat după instalarea sistemului de operare este şi acela al driverelor, în esență actualizarea acestora.

Ce se poate spune despre drivere !? Foarte multe lucruri … se poate discuta pe această temă aproape la nesfârşit.

După ce am instalat sistemul de operare trebuie să instalăm și driverele corespunzătoare configurației calculatorului nostru.

Pentru acest lucru avem la îndemână CD/DVD-urile primite la achiziționarea calculatorului sau dacă nu avem așa ceva găsim pe internet de regulă pe site-ul web al producătorului (valabil de regulă dar nu obligatoriu sau întotdeauna pentru Windows).

Pentru Linux și mai ales pentru Debian Squeeze Linux mai există și … un script pentru instalarea driver-ului nVidia în Debian Squeeze cu un singur clic.

O modalitate uşoară de instalare a unui driver cu ajutorul unui script simplu care vă va permite să instalaţi driverul nVidia în Debian Squeeze Linux fără prea multe eforturi.

Utilizați scriptul de mai jos:

#!/bin/bash
# NVIDIA-Installer-Squeeze
# Enrique Molina
#
# GNU Public License V.3
if [ $USER != root ]; then
echo "¡Is necessary be root!"
exit 0
fi
echo "[Add Repository] [Please Wait]"
sleep 2
echo "deb http://ftp.debian.org/debian/ squeeze main contrib non-free" >> /etc/apt/sources.list
echo "[Update Repository]"
sleep 2
aptitude update
aptitude safe-upgrade
echo "[Installing Nvidia-Kernel-Module]"
sleep 2
VERSION=`uname -r`
aptitude install nvidia-kernel-$VERSION nvidia-glx
aptitude install nvidia-xconfig
nvidia-xconfig
echo "[Installing Nvidia-Settings]"
sleep 2
aptitude install nvidia-settings
echo "[Is necessary reboot to apply the changes]"
echo -n "[Do you want reboot now {y/n}]: " ; read var
case $var in
y)
reboot
;;
n)
exit
esac

Se face scriptul executabil:

su
chmod +x nvidia-installer-squeeze.sh

Și se instalează prin utilizarea următoarei comenzi:

./nvidia-installer-squeeze.sh

Un driver este un software care permite hardware-ului sau dispozitivelor cum ar fi: monitor, hard disk, procesor, placă de rețea, webcam, imprimantă, mouse, tastatură, etc. să funcționeze pe computerul nostru şi să comunice cu acesta.

Fiecare dispozitiv al calculatorului nostru necesită un driver pentru a funcționa în condiții optime. Sursa: UnixMen – Thanks Zinovsky.

Ce trebuie știut după ce instalăm Debian Squeeze Linux !?

YO9FAH — Sat, 17 Dec 2011 12:38:38 +0000

Debian menține în permanență trei versiuni: Stabilă (Stable), Testare (Testing) și Instabilă (Unstable).

Stabilă
Distribuția stabilă conține ultima versiune oficială Debian. Aceasta este distribuția de producție Debian, care este recomandată spre folosire. În prezent, distribuția stabilă Debian este 6.0.3, cu nume de cod Squeeze. A fost lansată la data de 8 octombrie 2011.

Test
Distribuția testare conține pachete care nu au fost acceptate încă într-o versiune stabilă, dar care sunt în pregătire pentru a fi incluse. Avantajul principal al acestei distribuții este că are programe mai recente. În prezent, distribuția testare este Wheezy.

Instabilă
Distribuția instabilă este cea care se află în prezent în dezvoltare. În general, este utilizată de către dezvoltatori și de către cei aventuroși sau care au chef de ceva adrenalină. Distribuția instabilă este numită Sid. Citește mai departe!

Primul lucru pe care-l avem de făcut (presupunând că nu aveţi probleme de conectare la internet) pentru a instala aproape tot ce este necesar pentru a rula Debian Squeeze (versiunea stabilă) în condiții cât de cât acceptabile, este de a edita depozitele sau arhivele noastre din repository și o vom face după cum urmează:

Deschidem un terminal din Meniu > Accesorii > Terminal, tastăm su apoi parola și ne logăm ca root:

su
gedit /etc/apt/sources.list

Se va deschide fișierul sources.list. Ștergem tot ce conține şi copiem următorul text:

#############################################################
################### OFFICIAL DEBIAN REPOS ###################
#############################################################

###### Debian Main Repos
deb http://ftp.ro.debian.org/debian/ squeeze main contrib non-free
deb-src http://ftp.ro.debian.org/debian/ squeeze main contrib non-free 

###### Debian Update Repos
deb http://security.debian.org/ squeeze/updates main contrib non-free
deb http://ftp.ro.debian.org/debian/ squeeze-proposed-updates main contrib non-free
deb-src http://security.debian.org/ squeeze/updates main contrib non-free
deb-src http://ftp.ro.debian.org/debian/ squeeze-proposed-updates main contrib non-free 

##############################################################
##################### UNOFFICIAL  REPOS ######################
##############################################################

###### 3rd Party Binary Repos

#### Debian Backports - http://backports.debian.org/
deb http://backports.debian.org/debian-backports squeeze-backports main 

#### Debian Multimedia - http://www.debian-multimedia.org/
## Run this command: apt-get update && apt-get install debian-multimedia-keyring && apt-get update
deb http://www.debian-multimedia.org stable main non-free

#### Google Linux Software Repositories - http://www.google.com
## Run this command: wget -q -O - https://dl-ssl.google.com/linux/linux_signing_key.pub | apt-key add -
deb http://dl.google.com/linux/deb/ stable non-free main

Adăugăm cele două chei:

apt-get install debian-multimedia-keyring && apt-get update
wget -q -O - https://dl-ssl.google.com/linux/linux_signing_key.pub | apt-key add -

Pentru cei care vor mai multe surse, mai există și varianta unui generator de surse, asta pentru cei mai leneși sau mai puțin inițiați: Debian Sources List Generator

După editarea fișierului sources.list, salvăm modificările efectuate și închidem gedit.

Rulăm următoarea comandă ca root:

aptitude update

Mergem mai departe și instalăm basic multimedia codecs:

Pentru 64-bit:

aptitude install w64codecs

Următoarea comandă este cea de mai jos, valabil atât pentru arhitectura 32-bit cât și pentru cea de 64-bit:

aptitude install debian-multimedia-keyring w32codecs nautilus-gksu libdvdcss2 gstreamer0.10-fluendo-mp3 ffmpeg sox twolame vorbis-tools lame faad gstreamer0.10-ffmpeg gstreamer0.10-plugins-bad avifile-divx-plugin libfaac0 sun-java6-plugin sun-java6-jdk sun-java6-jre sun-java6-bin sun-java6-source flashplugin-nonfree rar unrar p7zip-full p7zip-rar vlc mozilla-plugin-vlc smplayer audacious guayadeque radiotray xsensors filezilla xchat hardinfo k3b k3b-i18n shutter qalculate gtk2-engines gtk2-engines-murrine murrine-themes gnome-themes-more abiword abiword-plugin-grammar abiword-plugin-mathview gnumeric gnumeric-plugins-extra openoffice.org openoffice.org-gnome openoffice.org-l10n-es myspell-es openclipart openoffice.org-l10n-ro keepassx google-chrome-stable pdfshuffler xournal pdfsam pdfedit pdfmod pdftk iceweasel-l10n-ro build-essential checkinstall automake autoconf intltool dh-make msttcorefonts gnome-system-monitor gnome-screenshot gnome-disk-utility ntfs-3g gcalctool mc gdebi

Notă: După instalare vom avea aproape tot ce trebuie unui user normal și un pic pretențios, pentru a rula un sistem Linux în condiții destul de bune. Observați că în afară de codecuri, în comanda de mai sus sunt incluse și pluginuri pentru Office, browsere, câteva arhivatoare, utilitare pentru cei care doresc compilarea anumitor aplicații, editoare pdf, etc.

Rulăm comanda de mai jos; prin această comandă se face o regenerare a fonturilor TrueType Microsoft, instalate anterior:

fc-cache -fv

După cum se poate observa din comanda de mai sus până acum am instalat și câteva pluginuri pentru suita OpenOffice.org, suită ce vine instalată ca implicit o dată ce distribuția Debian Squeeze Linuxa fost instalată.

Pentru cei care vor să instaleze suita LibreOffice, rulăm următoarea comandă în terminal:

aptitude -t squeeze-backports install libreoffice

Acest lucru va avea ca efect, dezinstalarea automată a suitei OpenOffice.org și instalarea tot automată, a suitei LibreOffice.

Continuăm cu:

apt-get install libreoffice-l10n-ro libreoffice-gnome libreoffice-pdfimport mozilla-libreoffice

ATENȚIE:

Nu recomand instalarea altor pachete de la alte distribuții Linux decât a celor din depozitele oficiale Debian. Dacă însă o veți face vă asigur că va ieși o varză mare de tot sau chiar mai rău, va duce chiar la compromiterea sistemului.

Distribuția Linux Debian Squeeze este recunoscută ca o distribuție foarte stabilă. Singurul incovenient este acela că vom avea pachete cu aplicații mai vechi sau foarte vechi, dar stabile.

Acest lucru poate fi rezolvat prin compilarea anumitor aplicații pe care le vrem a fi noi sau la ultima versiune. Pentru acest lucru, există o soluție, le vom compila și vom crea pachete .deb proprii, … dar toate aceste le vom învăța în următoarele articole dedicate distribuției stabile Debian Squeeze. Până atunci vă doresc mult succes și baftă multă la instalări.

Link util:
Debian Live Project;
Official live install images for the stable release;
Debian pe CD/DVD-uri;
Imagini netinst oficiale pentru distribuția stabilă;
Imagine oficială businesscard pentru distribuția stabilă;
Forum – Debian GNU/Linux Romania

Motherboard M2N-E SLI și C-Media – Activare sunet în Linux

YO9FAH — Sun, 13 Nov 2011 11:01:36 +0000

“The ASUS M2N-E is an affordable Socket AM2 board with SLI support. The nForce 500 SLI MCP also delivers automatically increased bus speeds with nVIDIA‘s LinkBoost technology.

The board is also AMD Live! ready, so when used with a 64-bit dual core processor it turns your system into a multimedia powerhouse.

Internal and external connectivity is easy with 4 USB and 1 FireWire port on the back panel plus headers for 4 more USB and 1 more FireWire port. The most convenient connectivity feature is the Q-Connector.

This handy module lets you plug in all of your front panel connections to one adapter then plug the adapter in to the board. Gigabit LAN keeps you connected to your network and the world through your broadband connection.

You no longer have to fear making changes to your BIOS. The CrashFree BIOS3 lets you restore a corrupted BIOS from a USB flash drive that contains a copy of the file. Updates are just as easy with EZ Flash2, you no longer need a DOS boot disk to do the job. Asus continues to offer innovative solutions for your computing experience!” Via.

Pentru că dispun de o Placă de bază (Motherboard) M2N-E SLI iar sunetul este on-board realizat de C-Media CM6501, nu de puține ori am avut probleme în Linux cu detectarea acesteia și deci a sunetului care lipsea cu desăvârșire.

Căutând pe internet pentru a rezolva acest lucru, am dat peste o soluție destul de ingenioasă pentru a activa sunetul foarte rapid și ușor de realizat, fără a fi nevoit să fac alte schimbări (fizice) în PC.

Pentru a putea face modificarea fișierului “alsa-base.conf” executăm următoarea comandă în terminal, ca ROOT:

gedit /etc/modprobe.d/alsa-base.conf

Fișierul “alsa-base.conf” va arăta ca mai jos:

autoloader aliases
install sound-slot-0 /sbin/modprobe snd-card-0
install sound-slot-1 /sbin/modprobe snd-card-1
install sound-slot-2 /sbin/modprobe snd-card-2
install sound-slot-3 /sbin/modprobe snd-card-3
install sound-slot-4 /sbin/modprobe snd-card-4
install sound-slot-5 /sbin/modprobe snd-card-5
install sound-slot-6 /sbin/modprobe snd-card-6
install sound-slot-7 /sbin/modprobe snd-card-7
# Cause optional modules to be loaded above generic modules
install snd /sbin/modprobe --ignore-install snd && { /sbin/modprobe --quiet snd-ioctl32 ; /sbin/modprobe --quiet snd-seq ; }
install snd-rawmidi /sbin/modprobe --ignore-install snd-rawmidi && { /sbin/modprobe --quiet snd-seq-midi ; : ; }
install snd-emu10k1 /sbin/modprobe --ignore-install snd-emu10k1 && { /sbin/modprobe --quiet snd-emu10k1-synth ; : ; }

# Prevent abnormal drivers from grabbing index 0
options bt87x index=-2
options cx88_alsa index=-2
options snd-atiixp-modem index=-2
options snd-intel8x0m index=-2
options snd-via82xx-modem index=-2
# Keep snd-pcsp from beeing loaded as first soundcard
options snd-pcsp index=-2
# Keep snd-usb-audio from beeing loaded as first soundcard
options snd-usb-audio index=-2

Practic adaptoarele USB externe de sunet sunt folosite ca dispozitive audio secundare, setarea de mai sus interzice oricărui adaptor USB de sunet să fie setat ca dispozitiv implicit. În cazul meu, dispozitivul audio CM-6501 este setat ca primar, aşa că am stabilit ca indicele să fie 0 (zero) aşa cum se arată mai jos:

Original este așa:

Keep snd-usb-audio from beeing loaded as first soundcard
options snd-usb-audio index=-2

Schimbăm cu acesta:

Keep snd-usb-audio from beeing loaded as first soundcard
options snd-usb-audio index=-0

După editarea fișierului, salvăm și facem un restart al calculatorului. După restart vom avea sunet, evident! Sursa.

Tv-Maxe pe Debian Squeeze Linux – amd64

YO9FAH — Tue, 08 Nov 2011 17:23:18 +0000

Înainte de toate vreau să spun că vor mai urma câteva articole interesante despre Linux și implicit despre Debian… instalarea acestuia, configurare placă de rețea wireless la un Laptop Acer Extensa 5220, adăugarea de surse, instalare programe diverse, etc.

Nu de foarte mult timp, am început să folosesc Debian Linux-Squeeze, mediul Gnome – amd64, versiunea stabilă atât pe Laptop (un Acer Extensa 5220) cât și pe PC ! De ce !?

Simplu, pentru că nu îmi place noul Gnome 3 Shell, mai ales Unity de la Ubuntu unde versiunea asta nouă este un fel de… “mămăligă cu curechi”, cum bine spunea cineva… și KDE4… la care există alternativa Trinity Desktop Environment și nu mai comentez, pentru că deviez de la subiectul de astăzi! Dacă ar fi să mai instalez Ubuntu (lucru ce nu se va mai întâmpla,… cu siguranță o spun!), eu aș instala, eventual Ubuntu 10.04.3 versiunea LTS (Long Time Support).

Ok, deci să revin… am instalat de ceva vreme Debian Squeeze-amd64 pe un Laptop Acer Extensa 5220 și de care, pot spune că sunt foarte încântat cum funcționează. Pe PC am același Debian instalat, alături de Windows 7.

Deci, pentru a funcționa TvMaxe pe acestă distribuție, eu am folosit pachetul “tv-maxe_0.06.3-0ubuntu1~lucid_amd64.deb” … nu am idee dacă există și pachet special pentru Debian Squeeze, dacă nu, poate se hotărăște cineva să-l creeze…

Am descărcat sopcast-player și sp-auth de pe site-ul celor de la Mepis Community Repository, care din câte am înțeles, ei folosesc pachete debian, am instalat și pachetul de la Google “google-talkplugin“, cel care așa cum am mai spus da o eroare la instalare, sau un conflict mai bine zis.

După instalarea acestora nu mai apar conflicte sau erori, iar TvMaxe funcționează ireproșabil, iată și dovada în imaginea următoare: Accesați acest link!

Mai este o problemă la deschiderea lui sopcast-player din meniu (nu se deschide), la accesarea acestuia din consolă, eroarea care rezultă este următoarea:

root@George-Laptop:/home/yo9fah# sopcast-player
Traceback (most recent call last):
File “/usr/share/sopcast-player/lib/sopcast-player.py”, line 1783, in
pySop = pySopCast()
File “/usr/share/sopcast-player/lib/sopcast-player.py”, line 371, in __init__
self.vlc = VLCWidget.VLCWidget(*p)
File “/usr/share/sopcast-player/lib/VLCWidget.py”, line 28, in __init__
self.player=instance.mediacontrol_new_from_instance()
AttributeError: ‘Instance’ object has no attribute ‘mediacontrol_new_from_instance’

Pentru a rezolva acest impediment, descărcăm atașamentul de aici: copiem acele două fișiere în: “/usr/share/sopcast-player/lib” ca root și se rezolvă și această problemă!

Un link util: Tutoriale Debian pentru începători.

Enjoy Yourself ! Voi reveni ! Sursa: Forum – Debian GNU/Linux Romania.

Protecție și securitate în utilizarea calculatoarelor

mdfro — Tue, 17 May 2011 09:16:54 +0000

După statistici, principalul vinovat în problemele de protecție și securitate este resursa umană, mai exact, utilizatorul (48% din problemele de securitatea informației sunt cauzate de utilizatorii care în mod intenţionat sau accidental au provocat daune unei organizaţii).

Protecția și securitatea este privită, în primul rând, la nivel de instituție, business și individual.

Când este să rezolvăm problemele, tratăm procesele și tehnologia, uitând de cea de a treia componentă, utilizatorii… iar educarea utilizatorilor este punctul cel mai sensibil.

Eliminăm din start posibilitatea sau “dorința” de a vă face rău singuri. De aceea vom discuta despre ce se poate întâmpla în mod “accidental”. Vom pleca de la… cu ce riscuri/amenințări ne putem confrunta…

Riscuri/amenințări

Până la generalizarea utilizării Internetului, zonele principale unde puteau fi întâlnite amenințări le regăseam legate de zonele de soft: BIOS (viruși de boot), Sistem de operare (viruși pentru executabile), Office (viruși de macro).

Odată cu Internetul plaja de amenințări s-a lărgit, astfel încât, azi, sub titulatura de malware găsim o listă întreagă de “probleme”, iar modalitățile de penetrare au devenit 3D: software, hardware, social.

Înainte modul de abordare era clasic: dădeam vina pe viruși… și atât.

Acum lucrurile nu sunt atât de simple – chiar dacă “virușii” ocupă cea mai mare parte din evenimente (peste 50%), modul de utilizare și de comportare vis-à-vis de calculator devine “gaura neagră”.

Dacă analizăm lista de „probleme” apărute în ultima perioadă, observăm că suntem vulnerabili din trei puncte de vedere:

A. EXTERN – Atacurile la care suntem supuși zi de zi

Virus – Un virus de calculator se ataşează la un program sau fişier care să îi permită să se răspândească de la un computer la altul. La fel ca și un virus uman, un virus de calculator poate provoca de la efecte uşor enervante la altele ce pot deteriora hardware, software sau fişiere. Aproape toți virușii sunt ataşați la un fişier executabil, ceea ce înseamnă că virusul poate exista pe calculatorul dvs., dar se poate infecta computerul doar atunci când rulaţi sau deschideți programul dăunător. Virușii au nevoie de acțiunea umană pentru a se răspândi (partajarea fişierelor sau trimiterea de emailuri cu virus ca ataşament).

Worm – Un vierme este similar cu un virus numai că ei se propagă de la calculator la calculator fără nici o acţiune umană. El se poate reproduce pe sistemul dvs., astfel încât calculatorul dvs. trimite un vierme singur, în sute sau mii de copii (ex. cei care se folosesc de address book din clientul de mail). Se poate observa un consum exagerat de memorie de sistem sau de lățime de bandă de reţea. Într-o altă variantă viermele permite ca cineva să preia controlul computerul de la distanţă.

Trojan – La fel ca și în mitologicul Calul Troian, prin intermediul unui fișier sau software ce pare legitim se activează pe computer, iar rezultatele pot varia de la efecte minore (mai mult enervante) la altele grave, cum ar fi ştergerea fişierelor sau chiar distrugerea sistemului dumneavoastră. Ei sunt cunoscuți pentru faptul că realizează un backdoor pe computer (oferă accesul din exterior la sistemul dvs., și astfel să permită, eventual, accesul la informaţii confidenţiale sau cu caracter personal care urmează să fie compromise). Spre deosebire de viruşi şi viermi, troieni nu se reproduc prin infectarea altor fişiere și nici nu se vor auto-replica.

Spyware – atașat de obicei la programe gratuite, captează pe ascuns date de marketing (prin analiza siturilor pe care le vizitează utilizatorul) și le folosește apoi pentru a transmite utilizatorului reclame corespunzătoare dar nesolicitate. Programele spion care nu extrag date de marketing, ci doar transmit reclame se numesc adware.

Rootkit – Un rootkit este un soft, constând în unul sau mai multe executabile, conceput cu scopul de a ascunde utilizatorului faptul că sistemul a fost compromis. Asta-l face extrem de periculos, mai ales că un rootkit este capabil, nici mai mult nici mai puţin, de a prelua controlul sistemului de operare.

Botnet – Cuvântul botnet provine de la robot, aceasta însemnând că calculatoarele îndeplinesc comenzile proprietarului lor. O rețea botnet este o rețea de calculatoare care au fost compromise fără știința utilizatorului și sunt controlate prin IRC cu scopul de a realiza activități rău intenționate cum ar fi de la trimiterea de mesaje spam, la lansarea de atacuri DDOS (Distributed Denial of Services). Rețelele de botnet pot acumula o putere mare de procesare mulțumită execuției distributive a mai multor aplicații create de atacatori și pot lansa mai multe atacuri simultane către un numar mai mare de ținte. Botnet-ul are în spate principiul de la trojan, iar modul de “agățare” e dat de linkuri la fișiere atractive via email, messenger.

B. UTILIZATOR – educarea lor vis-à-vis de modul de comportare în anumite situații

Spam – Nu este virus… ci doar mesaj “comercial” nedorit. Se distinge prin caracterul agresiv și repetitiv. Deschiderea unui mesaj atrage după sine fapt că destinatarul există (în general spam-ul este trimis la adrese în bloc – fără să se știe dacă acestea există sau nu) deci, automat, o înmulțire a numărului de mesaje nedorite. Deci, nu deschideți orice mesaj din Inbox. Oricum, aproape 90% din mailurile primite de o firmă sunt din categoria spam.

Scareware – La navigarea pe Internet pot apare mesaje de tip pop-up care să vă anunțe existența unui virus și instalarea unui program antivirus (în general “free”) pentru scanarea “imediată”. Varianta fericită este ca acest mesaj să te îndrepte către un site cu soft antivirus fals (și atunci sfatul meu este nu descărcați și nu instalați soft pe care nu-l cunoașteți). Varianta mai puțin fericită este că oriunde veți face click în fereastra de pop-up se activează un virus… atunci forțați închiderea browser-ului.

Phishing – Mail-uri sau pop-up-uri care par a fi surse sigure și care cer informații, în general, confidențiale. Pot fi recunoscute printr-o editare greșită (greșeli de vocabular sau gramatice) și, sau mai ales, prin link-urile existente care duc către site ne-conforme (de exemplu, e-mail de la banca BRD cu link către un site rusesc). Atenție! Nu faceți click pe link ci doar vizualizați unde acesta se duce. Sunt și situații “comice”: să primești e-mail de la BancPost să-ți dai date de identificare, dar tu să nu ai cont la această bancă. Deci, nu deschideți linkurile, nu dați informații confidențiale pe net pentru oricine și, mai ales, dacă observați ceva suspect, anunțați instituția respectivă.

Email scam – Email-uri care se folosesc nu numai de naivitatea oamenilor ci și de dorința de a câștiga “ceva”. Poate mai țineți minte emailurile care vă anunțau de moștenirea din Nigeria… acum se poartă câștigarea la loteria vizelor USA, excursii exotice, mașini etc. Nu răspundeți primului impuls ci încercați să citiți printre rânduri… dacă tot nu sunteți siguri, întrebați…

C. ACHIZIȚIILE – sau mai bine zis ceea ce utilizăm la nivel hardware și software

Hardware depășit – Este un lucru cunoscut că ne achiziționăm calculatorul pe care ni-l permitem dar instalăm softul cel mai nou de pe piață, normal – piratat. Faptul că utilizăm soft nou este un lucru bun, dar dacă nu investim și în hardware pierdem în ceea ce privește atuurile compatibilității. O să vedem mai târziu ce înseamnă asta.

Echipamente furate sau pierdute – Multe firme nu dau publicității pierderile datorate greșelilor angajaților. Oricum, prin presă mai “transpiră” informații cu echipamente mobile uitate prin parcuri, restaurante sau mijloace de transport. Tot la fel de mai rău este când acestea sunt furate. La pierderea sau furtul lor nu trebuie să calculați numai echipamentul ci și valoare informațiilor din acestea, mai ales dacă sunt confidențiale. Nu trebuie să vă gândiți numai la echipamente de calcul ci și la suporturi de stocare mobile.

Software neactualizat sau piratat – Nu este de ajuns dacă aveți un sistem de operare sau un antivirus care promit să vă asigură protecția dacă nu verificați și instalați update-urile pentru acesta. Într-adevăr, Microsoft ne “deranjează” cu service pack-urile sau update-urile pentru sistem, dar astea sunt mai mult decât necesare pentru că rezolvă problemele care apar permanent. Nu mai vorbim de programul antivirus – este un lucru sub-înțeles. În ceea ce privește softul piratat este un risc asumat… “Riști și câștigi”, nu?

Dar să ne întoarcem la ideea de protecție și securitate… Este vreo diferență între cele două (asta e o întrebare interesantă de pus celor din IT)? Normal că există, dar depinde cum le tratăm. Hai mai bine să vorbim despre Politici de securitate și Mijloace și metode de a asigura protecția.

Politici de securitate

Politicile de securitate conțin specificații clare ale unor principii și obiective…, specifică cum vor fi accesate datele, ce date sunt accesibile și mai ales cui…, dar, din păcate, acestea sunt doar niște recomandări care nu determină eliminarea riscurilor, ci stabilirea unor direcții mai sigure în care să se desfășoare activitatea noastră.

Hai să mergem pe ideea de 10… adică zece așa-zise politici de securitate pentru utilizatori:

1. Tipuri de utilizatori (nu trebuie să uitați că pe același calculator pot “lucra” mai mulți utilizatori cu niveluri diferite de pregătire și mai ales de responsabilitate) – stabiliți o listă cu aceștia și atribuiți categorii administrator, respectiv utilizator standard funcție de situație

2. Utilizarea parolelor – schimbați regulat parolele (2-3 luni), nu folosiți aceeași parolă pentru mai multe locații, ridicați gradul de dificultate(caractere speciale, litere mari, spațiu, cifre)

3. Instalarea de aplicații – nu folosiți soft piratat (este doar o recomandare), verificați sursa softului ce urmează a fi instalat (chiar dacă folosiți soft piratat, aveți măcar grijă ca acesta să fi fost folosit/testat de alții înainte), atenție și la “fake software”

4. Actualizarea hardware și software – stabiliți o legătură între software-ul pe care-l instalați și hardware-ul existent, urmăriți și instalați up-date-urile de software, dacă se poate creați și un up-grade hardware pentru a răspunde mai bine cerințelor soft

5. Utilizarea antivirus – utilizarea unui antivirus nu presupune doar instalarea acestuia… înseamnă up-date-ul bazei de date, realizarea unei liste de zone de scanare, stabilirea și activarea unui program de scanare

6. Folosirea Internetului – alegerea unui browser care să răspundă mai bine cerințelor, stabilirea de reguli de utilizare, realizați up-date-urile de software

7. Folosirea e-mailului – alegerea unui client care să răspundă mai bine cerințelor, stabilirea de reguli de utilizare, realizați up-date-urile de software

8. Criptarea datelor – protejați informația de pe calculator prin criptarea datelor, alegeți persoanele care să dețină cheia de criptare pentru decriptare.

9. Protecția fizică – folosiți elemente de protecție fizică pentru echipamente mobile (cablu de securitate, cu sau fără alarmă), folosiți măsuri de blocare furnizate de producător

10. Actualizarea politicii de securitate – chiar dacă este cea din urmă prezentată aici, după părerea mea, este și cea mai importantă… chiar dacă v-ați stabilit politici de securitate (mai ales în cazul firmelor) și nu le actualizați periodic (ex. noutăți de pe piață, lista utilizatorilor rămași și mai ales plecați din firmă – pentru ei, ștergerea drepturilor și conturilor), apar breșe de securitate.

Mijloace și metode de a asigura protecția

O să mergem tot pe ideea de 10… adică zece mijloace și metode de protecție pentru utilizatori:

1. AntiVirus – îmi dădeam aici (http://mdf.ro/blog/733) cu părerea în ceea ce privește partea de antivirus. Concluzia ar fi că avem nevoie de un antivirus (free sau achiziționat). De obicei au incluse și soluții AntiSpyware, AntiMalware

2. Software dedicat – De obicei alegerea unui program antivirus nu rezolvă toate problemele. Din această cauză trebuie să apelăm la soluții terțe. De exemplu, BitDefender USB Immunizer protejează dispozitivele periferice de stocare împotriva eventualelor infecții (tip autorun). Nu exagerați! Alegeți soluțiile de protecție mobile (care nu necesită instalare) pentru a elimina o eventuală încărcare fără rost a sistemului.

3. Firewall – Sistemul de operare are firewall-ul său, însă dacă considerați că acesta nu face față aveți două variante: una software – alegeți una dintre soluțiile de pe piață (ex. ZoneAlarm) și una hardware – mai scump, dar mult mai sigur (ex. Astaro Security Gateway).

4. Alegere Browser – cum mare parte din probleme vin din navigarea pe Internet, alegerea unui browser mi se pare un lucru foarte important (oricum, mai important mi se pare cum te comporți când navighezi pe Internet)… alegerea vă aparține.

5. Activarea filtrărilor și nivelurilor de securitate din browser – o utilizare mai sigură presupune și personalizarea setărilor privind conținutul, confidențialitatea și securitatea

6. Protecție email – cei care folosesc servicii web mail (Yahoo, GMail, Hotmail) sunt protejați direct de pe serverele respective (viruși, spam). Cei care au însă propriul lor server de mail (firmă, personal) trebuie asigurată o protecție suplimentară. Soluția aleasă ar trebui să conțină antispam, antivirus, control conținut, control imagini, criptare.

7. Criptarea datelor – dacă vorbim de pierderea sau furtul de date confidențiale, cea mai bună soluție de protecție este criptarea datelor. Windows 7 vine cu EFS (Encrypting File System) – sistem de fișiere cu criptare (BitLocker, Cipher)

8. Audit Policy și Local Security Policy – Sistemul de operare ne poate furniza informații via Event Viewer despre modul de utilizare a sistemului (utilizatori, aplicații, evenimente), informații pe care le putem utiliza pentru a preîntâmpina sau rezolva probleme de securitate. De asemenea, chiar dacă este o zonă ceva mai sensibilă, o bună utilizare a Local Security Policy poate să rezolve câteva din problemele “nerezolvabile” – stabilirea de politici de securitate pe utilizatori, software, rețea.

9. Template-uri de securitate – Se pot folosi și template-uri de securitate via Microsoft Security Compliance Manager. O verificare a “calității” măsurilor de securitate luate o puteți obține cu ajutorul Action Center – Security.

10. Back-up date – am păstrat pentru final ceva foarte important… creați copii de siguranță. Copiile de siguranță trebuie să fie făcute pe suporturi de stocare externe, periodic, automat și trebuie să cuprindă cât mai multe date pe care le considerați importante.

Începând cu materialul următor, zona de mijloace și metode de asigurare a protecției va fi tratată din punctul de vedere a sistemului de operare Windows 7 (după cum ați văzut, oricum, o parte sunt caracteristice numai lui Windows 7).

Informare, educare, punerea în aplicare a măsurilor

Volumul de amenințări a crescut fantastic în ultima perioadă. De ceva timp amenințările se îndreaptă și către Apple Mac OS, datorită creșterii plajei de utilizatori, dar ponderea cea mai mare o are gama de sisteme de operare de la Microsoft. Investițiile au crescut pentru contracararea atacurilor și rezultatele nu se lasă așteptate… De exemplu, calculatoarele cu Windows 7 infectate de 5 ori mai rar decat cele cu Windows XP . Chiar dacă unele informații sunt îmbucurătoare, amenințările vor exista, dezvolta și diversifica permanent. Pentru aceasta, utilizatorii trebuie informați și educați în egală măsură. Un utilizator infectat este, pe lângă o problemă deschisă prietenilor, colegilor și mai ales a administratorilor de rețea, o sursă de propagare… Ceea ce am prezentat mai sus nu sunt decât vorbe în vânt dacă nu sunt și puse în aplicare… una din cele mai uzitate expresii este: “știam că ce trebuie să fac dar nu credeam că o să mi se întâmple tocmai mie”.

Data viitoare venim cu detalii și studii de caz… Până atunci urmăriți câteva articole interesante:

Viermii de internet
Programe anti-rootkit gratuite
Spyware – identificare, detectare, curățare

Foxit Reader Traducerea în RO

YO9FAH — Fri, 04 Feb 2011 07:51:40 +0000

Pentru a instala cititorul de fișiere PDF Foxit Reader, este recomandat a fi descărcat de pe situl oficial Foxit.

Se descarcă fișierul cu traducerea cu clic pe legătura “Descarcă Traducerea“, apoi se salvează cu “Save as” arhiva zip pe calculator, arhiva nu conține softul, ci doar fișierul de limbă.

Update:
Fișierul cu traducerea în limba română poate fi descărcat și de pe site-ul oficial, de aici:

http://languages.foxitsoftware.com/

Începând cu versiunea 5.0.2.0718 pentru ca traducerea să funcționeze, trebuie creat în directorul “Foxit Reader” un folder pe care-l denumim “lang” și tot aici se amplasează și fișierul cu traducerea.

C:\Program Files\Foxit Software\Foxit Reader\lang

Softul trebuie instalat așa cum am mai spus de pe site-ul oficial, apoi fișierul cu traducerea în RO va fi extras din arhiva zip și trebuie pus în următoarea locație (Valabil numai pentru versiuni mai vechi):

C:\Program Files\Foxit Software\Foxit Reader

Trecerea la interfața în limba română se face foarte simplu prin deschiderea aplicației Foxit Reader accesând:

Tools/Preferences/Languages/Romanian și se alege limba preferată prin bifarea “Romanian” după care se confirmă cu “OK“

Diacriticele ăîşţ din meniurile programului se văd corect doar dacă este setat în sistemul de operare Windows, ca la softurile cu interfață non-Unicode să fie afișate literele românești.

Existența în interfața tradusă în română a unor șiruri de text în engleză, extrem de puține, este datorată faptului că fișierul de limbă engleză, cel după care s-a făcut traducerea nu a fost actualizat complet de către programator, deși mai mulți traducători au solicitat acest lucru.

Cu alte cuvinte șirurile respective nu pot fi traduse, pentru că deși apar în interfață, ele nu apar și în fișierul de limbă engleză.

Unele din facilitățile prezente în Foxit Reader Professional, versiunea cu plată pot fi folosite gratuit în Foxit Reader Free, dar vor fi inserate niște marcaje publicitare în document (pentru a le elimina am văzut cum se poate face aici).

Dacă se instalează bara de căutare Foxit (eu nu recomand instalarea ei) în IE şi se bifează opțiunea de actualizare automată, folosirea unora din facilitățile versiunii Professional este posibilă fără inserarea de marcaje publicitare, așa după cum este explicat și pe forumul Foxit.

Fișierul de limbă Foxit Reader Free este comună cu cea pentru Foxit Phantom care este pe bani.

Sursa: Forum Foxit | “Munte Alb” !

Scoateţi Publicitatea Foxit Reader

YO9FAH — Thu, 03 Feb 2011 20:23:00 +0000

Foxit Reader este un program de vizualizare a formatelor PDF, compatibil cu standardele PDF 1.7, este un cititor PDF foarte light, mic, rapid şi gratuit, include suport javascript, suporta modificarea PDF-ului original prin adăugarea de texte sau notații, conținutul din interiorul PDF poate fi convertit în format text, are suport pentru căutarea unor cuvinte sau fraze, posibilitatea minimizării în system tray, suport pentru selectarea textului, suport tab, etc.

Eu îl utilizez de foarte multă vreme și nu cred că am să renunț prea curând la el, aproape că am și uitat cum mai apare o instalare a rivalului lui Adobe Acrobat Reader, scump și foarte mare 465,1 MB, consum exagerat de resurse, etc.

Numai că Foxit Reader în afară de faptul că trebuie instalat cu o oarecare atenție, mai are o mică chestie în interiorul acestuia care pe mine mă cam deranja.

Exista mici reclame aleatoare în colțul din dreapta sus atunci când este deschis … și până la urmă am găsit și soluția de eliminare a lor, culmea, tot pe un site la fel de light ca și el.

Dacă aceste reclame mai enervează și pe altcineva, putem dezactiva cu multă uşurinţă și acest incovenient.

Ce trebuie să facem este foarte simplu:

Acționăm Butonul de Start / Run și tastăm “regedit”
Navigam in registry astfel: HKEY_CURRENT_USER\Software\Foxit Software\Foxit Reader\MainFrame
Schimbam valoarea “ShowAd” din 1 în 0

Restartăm micuța aplicație Foxit Reader și acum îl avem și fără reclame.

Update:

Remove the advertisements in Foxit Reader 5 (tested with version 5.0.1.0523)
Start – Run: regedit
Go to: HKEY_CURRENT_USER\Software\Foxit Software\Foxit Reader 5.0\StartPage\Advertisement
Change the value “bShowAdvertise” from 1 to 0
Restart Foxit Reader which is now ad-free

Remove the advertisements in Foxit Reader 4 (tested with version 4.3.0.1110)
Start – Run: regedit
Go to: HKEY_CURRENT_USER\Software\Foxit Software\Foxit Reader\MainFrame
Change the value “ShowAd” from 1 to 0
Restart Foxit Reader which is now ad-free

Sursa: WebCod.

Windows Explorer

mdfro — Thu, 29 Jul 2010 06:38:02 +0000

După cum spuneam, o activitate organizată presupune lucrul cu fişiere şi directoare (foldere). Pentru aceasta sistemul de operare Microsoft Windows a pus la dispoziţie un utilitar (program) denumit Windows Explorer, cu ajutorul căruia putem gestiona mai uşor aceste elemente.

Astfel vom putea crea, şterge, denumi şi redenumi, copia, muta şi … multe alte lucruri care ne vor face viaţa mai uşoară.

Lansarea în execuţie a acestuia se face ori prin Start – All Programs – Accessories – Windows Explorer ori prin click dreapta pe Start – Explore.

Aşa cum ne-am obişnuit totul porneşte de la prezentarea interfeţei cu utilizatorul: 1. Bara de nume, 2. Bara de meniuri, 3. Bara de instrumente, 4. Bara de adresă (sau calea cum se ajunge la un anumit director/dosar.

După cum se observă există două suprafeţe de lucru: 5. pentru structura de directoare, 6. pentru conţinutul elementului selectat (director sau partiţie hard-disk). Structura de directoare conţine astfel numai directoare, iar zona de conţinut poate avea atât directoare cât şi fişiere.

Crearea unui director

Sunt mai multe modalități de creare a unui director. Dar, pentru început, să stabilim datele problemei: “să se facă un director cu numele în My Documents-ul utilizatorului”. Asta înseamnă că în primul rând vom selecta My Documents din Windows Explorer (acesta se va găsi întotdeauna în partea din stânga sus sub icoana Desktop) apoi vom apela din meniu File, New, Folder. În urma acestei acțiuni a rezultat un director cu nume generic unde trebuie doar să tastați noul nume, adică așa:

Ceea ce se observă pe ecran, adică directorul cu denumirea New Folder (denumire dată implicit de către sistem, deoarece un director nu poate exista fără denumire), iar faptul că zona este selectată (culoare albastră), şi dacă observaţi cu un cursor la final, atunci nu vă rămâne decât să tastaţi ce nume doriţi. Validarea introducerii numelui se face fie prin tasta Enter, fie printr-un click de mouse în exterior.
O altă modalitate (mai rapidă) este cea dată de click dreapta (vezi animația următoare).

Dublu click pe director vă va arăta conţinutul acestuia. Calea către acest director o regăsim în bara de adresă:

Odată intraţi în director puteţi realiza aici o structură de directoare – directorul respectiv devenind automat părinte (vezi Fişiere şi Directoare).

Selecţii

O altă problemă legată de lucrul cu fişiere şi directoare este legată de selecţie. De multe ori dorim să realizăm o selecţie a mai multor fişiere: toate, de la până la, sau la întâmplare.

pentru o selecţie multiplă puteţi folosi mouse-ul, printr-un click în exteriorul listei de fişiere, puţin mai jos de ea, apoi ţinând apăsat butonul deplasaţi-vă pe diagonală către primul fişier;
în situaţia în care numărul de fişiere este foarte mare puteţi folosi combinaţia de taste CTRL + A sau Edit – Select All

pentru o selecţie de la documentul 3 la documentul 8 – de exemplu –, puteţi folosi concomitent mouse-ul şi tastatura, respectiv tasta SHIFT;
selectaţi cu mouse-ul primul/ultimul fişier apoi apăsaţi tasta SHIFT înainte de a selecta ultimul/primul fişier

pentru o selecţie numai a anumitor fişiere neadiacente, puteţi folosi concomitent mouse-ul şi tastatura, respectiv tasta CTRL;
având tasta CTRL apăsată, selectaţi cu mouse-ul primul fişier apoi următoarele.

Ce putem să facem cu un fişier/director odată ce este selectat ?

În activitatea de zi cu zi, nu se pune problema numai de a realiza un fişier ci şi de a putea opera asupra lui prin:

Copiere

Ideea de copiere presupune prezenţa a două elemente: sursa şi destinaţia. Astfel, se pune problema copierii unui fişier “prezentare” dintr-o locaţie, de exemplu, directorul (SURSA), într-un alt director, (DESTINAŢIA). Pentru exemplificare am folosit o altă interfaţă de Windows Explorer mai sugestivă.

Pentru aceasta:

se va selecta sursa, adică fişierul “prezentare” din directorul ;
se va acţiona asupra lui printr-o comandă de copiere (Edit – Copy sau prin combinaţia de taste CTRL+C);
se va alege destinaţia adică directorul ;
deoarece elementele copiate se duc într-o zonă tampon numită Clipboard, trebuie acţionat pentru aducerea acestora la destinaţie printr-o comandă numită Paste (Lipire), ce se realizează fie din meniu Edit – Paste, fie din tastatură CTRL+V.

Mutare

În acelaşi mod se acţionează şi pentru mutare numai că se va folosi comanda Cut şi nu Copy pentru aceasta.

Ştergere

Pentru ştergere se selectează fişierul/directorul şi se apasă tasta Delete de pe tastatură. Pe ecran va apărea un mesaj de avertizare pe care trebuie să-l validaţi cu Da/Yes sau Nu/No:

Redenumire

Pentru redenumire, apăsaţi butonul din dreapta al mouse-ului (se mai numeşte click-dreapta) care va afişa câteva posibilităţi de acţiune asupra fişierului. Alegeţi opţiunea “Rename”. Ce vă rămâne de făcut este să tastaţi noul nume.

Salvare pe dischetă

Pentru salvarea pe dischetă (nu ştiu cine mai foloseşte, dar nu se ştie niciodată), faceţi click-dreapta la mouse, alegeţi opţiunea “Send To”, Floppy.

Ceea ce urmează este acțiunea de copiere.

Observaţii:

Dacă nu aveţi introdusă o dischetă în unitate vă va apărea următorul mesaj:

Deoarece capacitatea unei dischete este de doar 1.44 MB, în cazul în care fişierul pe care dvs. vreţi să-l puneţi pe dischetă este mai mare, vă va apărea următorul mesaj:

Dacă fişierul pe care vreţi să-l puneţi pe dischetă există acolo deja aveţi două variante: 1. este identic deci nu este necesară o rescriere sau 2. fişierul are o capacitate diferită (mai mare sau mai mică) şi atunci trebuie să vă adptaţi situaţiei:

Arhivarea

Pentru arhivarea (acțiune necesară atât în vederea stocării/transportului cât și a păstrării pe o perioadă nedeterminată cu o economie de spațiu ocupat) unei informaţii (fişier, director), faceţi click-dreapta la mouse, alegeţi opţiunea “Send To”, Compressed (zipped) Folder.

Directorul pe care vrem să-l arhivăm (Test) are o capacitate iniţială de 8,9 MB. După arhivare fişierul test.zip a devenit 4,46 MB.
înainte de arhivare:

și după arhivare:

Pe data viitoare …

Utilizarea computerului şi organizarea fişierelor

mdfro — Thu, 29 Jul 2010 06:00:35 +0000

Continuare la materialul despre interfața grafică cu utilizatorul, de fapt a utilizării sistemului de operare Windows XP, o să regăsiți în continuare partea de fişiere şi directoare (foldere).

Nu se poate concepe utilizarea unui sistem de operare, a unui calculator, fără să avem aceste cunoștințe de bază.

Sper că am făcut partea de introducere, așa că să trecem la treabă …

Ce sunt directoarele/dosarele(folders) ?

Obiect virtual folosit pentru stocarea și ordonarea datelor, a fișierelor. Se caracterizează prin nume, 8 caractere până la sistemul de operare Windows 95 (de atunci denumirea de director a fost înlocuită cu cea de folder) când această limita a fost dusă către 255 de caractere.

Ce sunt fișierele ?

Structură de informaţii asociate, existentă pe suporturi de stocare, identificabilă după nume și extensie, ceea ce îi permite sistemului de operare să distingă un set de informaţii de altul.

La fel ca și la directoare, până la Windows 95 numele era de până la 8 caractere; odată cu Windows 95 limita a fost dusă către 255 de caractere.

Pentru atribuirea de nume nu cred că aveți nevoie de o detaliere, ceea ce e interesant de menționat este zona de extensie.

Pentru început, putem spune că înainte de Windows 95 limita a fost de 3 caractere iar după se păstrează majoritatea extensiilor anterioare, dar se trece și la peste 3 caractere.

Elementele care ne interesează sunt mărimea fișierului (bytes, Kbytes, Mbytes, Gbytes), tipul fișierului (funcție de conținut putem întâlni fișiere de tip text, sunet, imagine, video, dar și executabile) și locația fișierului (unde este el stocat).

Regulile după care se face numirea, stocarea și organizarea mai poartă numele de sistem de fișiere.

Hai să le luăm pe rând pentru a vedea prin ce se caracterizează fiecare.

Pentru a putea vorbi de mărimea fișierului ar trebui discutat despre partea de bit și byte.
Ceea ce știm este că la o acţionare electrică toate componentele hardware se pun în “mişcare”.

Dar programele cum ajung în calculatoare ? Ele cum sunt “scrise” ?

Calculatorul nu poate gândi în sistemul numerelor zecimale, aşa cum gândeşte omul, ci doar în binar.

Pentru a putea folosi aplicaţiile software, calculatorul transformă codul soft în format binar (un bit = 0 sau 1) adică într-un limbaj pe care o maşină electrică îl poate cunoaşte, el fiind echivalentul unui impuls electric de tip “on”/”off”.

Pentru a putea scrie de la tastatură un program, calculatorul va converti lista de caractere (ASCII – American Standard Code for Information Interchange) în format binar folosind schema următoare:

Vom observa că un caracter are 8 biţi (bits) adică 1 byte; cu alte cuvinte 1 byte reprezintă o singură locaţie de pe tastatură (ex. a = 01000011 = 1 byte).

Mai departe putem deduce că un e-mail ar putea avea 2 Kb, 10 pagini de text 10 Kb, etc. conform tabelului următor.

Aceste lucruri ne vor ajuta şi la înţelegerea capacităţilor de stocare.

Tipul fișierului. Evoluția calculatoarelor aduce cu sine și o evoluție a tipurilor de date.

Astfel, dacă la început, tipul de date prelucrat era alfanumeric (cifre și litere), ulterior a apărut o diversificare a acestor date: sunete, imagini, filme, etc.

În continuare aveți prezentată o listă a trei categorii de fișiere: executabile (necesare lansării în execuție a programelor), grafice (tipurile mai des întâlnite) și office (adică rezultate din utilizarea programelor ce se regăsesc în pachetul Office de la Microsoft).

Numărul tipurilor de fișiere este foarte mare și, teoretic, în continuă creștere, fiecare aplicație nouă având posibilitatea de a-și defini propria extensie.

Locația fișierului. Pentru a cunoaște cu exactitate locația unui fișier ar trebui să știm câte ceva despre suporturile de stocare.

Unitatea de disketă (FDD) – soluție de stocare removabilă, capacitate 1,4 Mb
Hard-diskul (HDD) – principalul suport de stocare a datelor, capacitate actuală cerută de piață 500 GB.
Compact disc (CD) – capacitatea de stocare 700 – 800 MB.
Digital Versatile Disc (DVD) – capacitatea de stocare: 4,7 GB.
Memorie flash – cea mai des utilizată din această categorie este USB flash drive (memorie cu interfață USB) – capacitate actuală de până la 256GB.

Această zonă (cea a suporturilor de stocare) este atât de amplă încât o descriere amănunțită ar fi interesantă.

Dacă am vorbit de suporturi de stocare ceea ce ne mai rămâne de făcut este cum se atribuie nivelului fizic și logic (partiții) litere pentru rădăcina sistemului de fișiere.

Mai exact, IBM (în 1967, la primele sale echipamente CP/M) a atribuit pentru accesul la minidisk-uri codificările prin litere “A:” respectiv “B:“.

Astfel, sistemele de operare Microsoft folosesc următorul algoritm de atribuire:

A: – prima unitate de disketă
B: – a doua unitate de discketă (chiar dacă nu avem echipament, litera nu se alocă unui alt suport – pentru că reprezintă un standard)
C: – hard disc-ul sau mai exact prima partiție a hard disc-ului.

Primele trei litere sunt rezervate, următoarele pot fi folosite fie în mod consecutiv, fie aleator pentru următoarele suporturi conectate (fizic și logic).

Atribuirea de litere se face și pentru suporturile puse în comun (share) în rețea (X:).

De exemplu … locația pentru fișierele sistemului de operare este C:\Windows iar pentru aplicațiile instalate (marea lor majoritate) locația este C:\Program Files.

Mai trebuie făcute câteva observații legate de nivelul fizic și cel logic, respectiv despre partiții.

Am să mă folosesc de un exemplu … ați achiziționat un calculator care dispune de o unitate FDD, un HDD de 200 GB și de o unitate DVD. Atribuirea de litere acestor suporturi fizice de stocare se face în felul următor:

FDD (A:) – HDD (C:) – DVD (D:). Pe C: se găsesc sistemul de operare, aplicațiile, datele noastre.

Se pune problema dacă sistemul de operare nu mai poate fi apelat (defect fără posibilitate de reparare) atunci suntem nevoiți să formatăm (pregătirea unui mediu de stocare în vederea folosirii sistemelor de fișiere).

Prin formatare se pierd elementele enumerate mai sus (sistemul de operare, aplicațiile, datele noastre), deci pentru asta suntem nevoiți să pierdem timp și cu transferul de date pe un alt suport. Lucrul acesta se poate rezolva dacă împărțim capacitatea HDD (200GB) în mai multe părți (partiții).

Această împărțire se face la nivel logic și nu fizic.

În cazul nostru să zicem că vom crea trei partiții de 80 GB (System), 60GB (Date), respectiv 60GB (Backup). Atribuirea de litere în condițiile date va fi: FDD (A:) – System (C:) – Date (D:) – Backup (E:) – DVD (F:).

După cum vedeți, mi-am permis ca partițiile să le denumesc pentru o mai bună identificare.

Sfaturi: cereți “prietenului” care vă instalează calculatorul să vă facă și partițiile.

În primul rând va fi ceva mai greu mai târziu, în al doilea rând evitați problema prezentată mai sus.

Oricum, partiționarea ajută în primul rând pentru o mai bună organizare a datelor.

Formatarea presupune și alegerea unei modalități de alocarea a fișierelor (FAT, FAT 32, NTFS) … indicat ar fi folosirea veriantei New Technology File Sistems (NTFS).

Tot la nivel de exemplu, în aceste condiții, locația pentru suportul de curs de Windows XP ar putea fi identificat ca fiind: X:\Suport de curs\Hardware\Imprimante.

Sunt câteva situații privind poziționarea unui director relativ la structură.

Astfel, X: reprezintă directorul rădăcină, Suport de curs este director părinte pentru Hardware, respectiv Software.

Imprimante, respectiv Monitoare, sunt subdirectoare pentru Hardware.

Deci, Hardware are dublă reprezentare atât de director părinte cât și de subdirector.

Această structură de directoare poate fi realizată cu diverse utilitare.

Un astfel de utilitar (program) poate fi și Windows Explorer, cu ajutorul căruia putem gestiona mai uşor aceste elemente.

Astfel, vom putea crea, şterge, denumi şi redenumi, copia, muta şi … dar toate acestea în postarea viitoare.