Acasă > Windows > Principalele elemente ale calculatorului

Principalele elemente ale calculatorului

O scurtă introducere în folosirea calculatorului personal sau PC-ului, cum i se mai spune:

Deci, ne-am hotărât să ne achiziţionăm un calculator, am fost la magazin, am ales un calculator, dar nu la întâmplare şi oricum, am plătit preţul acestuia şi am venit cu el acasă.

Să vedem în continuare din ce se compune calculatorul nostru personal şi care sunt principalele elemente ale acestuia.

Calculatorul personal sau PC-ul este format din echipamentele sau hardware-ul, adicăcomponentele fizice vizibile sau palpabile şi software-ul, adică programele de calculator.

Pentru că acestea nu pot fi identice la fiecare calculator personal în parte, componentele hardware şi software vor fi întotdeauna diferite, de la caz la caz.

Hardware-ul este compus din următoarele elemente:

UCP-ul sau unitatea centrală de prelucrare,
şi echipamentele periferice sau mai pe scurt, periferice.

Componentele legate, sau mai bine zis, conectate la UCP, sunt folosite pentru a introduce şi vizualiza sau imprima informaţii.

Cele mai frecvent utilizate sau standard, periferice sunt mouse-ul, monitorul şi tastatura.

Cu toate aceste componente, unitatea centrală poate începe să funcţioneze, dar numai după conectarea acestora.

În primul rând, va trebui să verificăm dacă PC-ul nostru este conectat la reţeaua de curent electric şi să-l pornim. Din acest moment, PC-ul începe să recunoască toate componentele sale, care sunt conectate la unitatea centrală, şi drept urmare, acesta va începe să lucreze sau să muncească, gratuit pentru noi.

Dintre cele mai utilizate periferice, aşa cum am mai spus, sunt monitorul, mouse-ul şi tastatura.

Monitorul nu face nimic altceva, decât să ne permită să vedem ceea ce prelucrează calculatorul nostru personal. În general, monitorul este conectat la priza de curent electric cu un alt cablu decât cel al unităţii centrale. Calitatea imaginii de pe ecran depinde de mărimea sa, care este măsurată în inch, de rezoluţia acestuia şi de placa grafică sau interfaţa electronică aflată şi conectată în/la unitatea centrală a calculatorului.

Tastatura este similară cu cea a unei maşini de scris, dar include şi unele taste cu funcţii specifice (Ctrl, Esc, Alt, F1, F2, etc.).

Mouse-ul este un dispozitiv, ce transmite mişcările mâinii la cursorul de pe ecran şi care poate lua diferite forme (o săgeată, a mână, etc.). Acesta are de regulă două butoane (unele modele au un al treilea buton sau o rotiţă, etc.). Aceste butoane se folosesc, de regulă, pentru următoarele funcţii:

Butonul din stânga, care este este cel mai folosit, are trei funcţii principale:

alege: faceţi click pe butonul din stânga o singură dată;
activează: faceţi un dublu click, foarte repede;
mută: puneţi săgeata (cursorul) pe un element de pe ecran şi ţineţi apăsat butonul, în timp ce mişcaţi mouse-ul pe masă sau pe “mouse pad” (“covoraşul” pentru mouse cum i se mai spune). Pentru a lăsa elementul mutat în locul de destinaţie, încetaţi să mai ţineţi apăsat butonul, când elementul a ajuns la locul dorit de voi.

Butonul din dreapta ne oferă în general un acces la informaţii sau alte funcţii ale programelor cu care lucrăm.

Unităţile de stocare sunt dispozitivele ce permit stocarea datelor şi programelor provenite de la alte calculatoare sau stocarea propriilor date şi programe, pentru a nu ocupa loc pe “hard disk”, sau discul fix ori “neamovibil”. Acesta este principalul dispozitiv de stocare al calculatorului şi este aflat în interiorul unităţii centrale. În consecinţă, există mai multe unităţi de stocare amovibile, şi anume:

Unitatea de dischetă, ce permite citirea şi salvarea datelor aflate în fişiere, de regulă, de dimensiuni mici.

Unitatea de compact disc sau CD este utilizată pentru citire şi înregistrare. Capacitatea de stocare a unui CD este cu mult mai mare decât a unei dischete.

Unitatea de disc digital versatil sau DVD poate fi utilizat pentru a salva date şi/sau fişiere mari, cum ar fi filme cu o calitate ridicată a imagini şi a sunetului, etc. DVD-urile sunt similare CD-urilor, numai că acestea au o capacitate de stocare cu mult mai mare decât cea a CD-urilor.

Imprimanta este un periferic ce permite imprimarea pe hârtie a lucrărilor efectuate de către utilizator pe calculator. Cele mai utilizate imprimante sunt cele cu jet de cerneală şi/sau imprimantele laser, alb-negru şi/sau color. În fiecare dintre aceste cazuri, dispozitivele cu substanţa de imprimare cu rezervoare de cerneală, “cartuşele”, sau, de exemplu, “tonner-ele” cu praf de imprimare sunt diferite şi specifice pentru fiecare tip de imprimantă în parte.

Urmare a celor de mai sus, putem afirma că toate aceste cinci periferice – monitor, tastatură, mouse, unităţi de stocare şi imprimantă, avem un PC sau un calculator personal aproape complet.

Putem avea şi alte periferice, pentru cu totul alte funcţii specifice, cum ar fi difuzoarele, căştile, joystick-urile, scanner-ele, camerele foto digitale, camerele web, modem-urile, dispozitivele infraroşu, stick-urile etc.

La cea mai mare parte a perifericelor vom găsi două cabluri, şi anume, unul pentru conectare la unitatea centrală şi altul pentru conectare la reţeaua de curent electric. Anumite periferice, ca mouse-ul, tastatura, camera web, etc., nu trebuiesc conectate la reţeaua de curent electric.

Despre sistemul de operare.

Deci, pe lângă “hardware“, unitatea centrală şi periferice, calculatoarele mai au nevoie şi de alte componente, care nu sunt vizibile.

Acestea constituie “software-ul”, sau una dintre cele mai importante părți “inteligente” ale calculatorului, pentru că aceasta îi spune calculatorului ceea ce trebuie să facă.

ATENŢIE !
NU confundaţi un PC cu o bibliotecă, o magazie sau un şifonier, unde conţinutul acestora este într-o dezordine iremediabilă sau “claie peste grămadă”.
Un PC, pentru a funcţiona corect, în condiţii optime, acestuia îi trebuiesc introduse date şi/sau informaţii, dar nu oricum şi cum se găseşte sau la nimereală !

REŢINEŢI !
Persoana aflată în faţa unui calculator, sau userul cum mai este denumit, dacă introduce date sub formă de gunoi, adică proaste, singurul rezultatul final al acestuia va fi același, adică tot gunoi sau poate chiar unul mult mai mare.

În consecinţă, putem considera că sunt trei tipuri de software mari şi foarte importante:

Sistemul de operare, care este efectiv o interfaţă, căruia îi permite utilizatorului folosirea şi lucrul cu resursele calculatorului. Sau mai concis, este interfaţa dintre software şi hardware.
Programele şi aplicaţiile, sau software-ul aplicativ, care sunt folosite pentru a face ceea ce îi indicăm noi calculatorului, folosind perifericele. Fiecare program este specializat într-o singură sarcină majoră, cum ar fi de exemplu, editoarele de texte, programele de proiectare sau de desenat, jocurile, etc.
Şi limbajele de programare, care sunt baza cu care sunt construite programele şi sistemele de operare.

În mod normal, nu este obligatoriu ca utilizatorii PC-ului să cunoască şi aceste limbaje. Dacă cineva vrea să înveţe şi aşa ceva, este foarte bine, deci nu-i ceva interzis.

Categories: Windows Tags:
  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.