Structura arborelui de directoare-Mandriva Linux

La fel ca Windows, şi GNU/Linux, are un sistem de directoare specific, adică o anumită, structură a arborelui de directoare.

Ceea ce diferă însă faţă de Windows, este o concepţie fundamentală a Linux-ului, şi anume “totul este un fişier”.

Astfel, în GNU/Linux, nu veţi găsi unităţi de disc aşa cum le vedeţi în Windows (C: D:), ci toate partiţiile şi unităţile de disc sunt montate într-un anumit director, şi se accesează ca atare.

De exemplu unitatea de DVD-ROM este accesibilă în directorul /media/cdrom. Aceste directoare unde se montează unitățile de disc, poartă numele de mount point.

GNU/Linux, ca majoritatea sistemelor de operare moderne folosește o metodă de alocare a memoriei, numită swapping. Această metodă este eficientă dacă dorim să rulăm aplicații care ocupă mai multă memorie decât memoria fizică disponibilă.

Prin swapping, bucăți de memorie sunt stocate temporar pe hard disk eliberând memoria fizică pentru alte aplicații mai importante. Astfel, este nevoie ca la partiționare să fie creată o partiție numită partiție de swap unde sistemul va stoca temporar acele bucăți de memorie neprioritare.

Deși în prezent multe computere au o memorie fizică mare, peste 1GB RAM, se recomandă crearea unei astfel de partiții pentru o mai mare siguranță. Altfel, dacă vor fi rulate aplicații ce ocupă o memorie mai mare decât cea fizică disponibilă și nu există acea partiție de swap sistemul va “muri”.

Se recomandă ca dimensiunea partiției swap, să fie dublul memoriei fizice, dar având în vedere sistemele actuale (>1GB RAM) dimensiunea poate fi chiar și egală cu memoria fizică.

Pentru ca diversele versiuni de Linux să “vorbească o limbă comună”, există un standard referitor la structura arborelui de directoare, numit FHS(Filesystem Hierarchy Standard).

Anumite definiţii sunt oarecum ambigue, ceea ce duce la interpretarea lor diferită în diverse distribuţii şi rezultând într-un arbore oarecum diferit de altele.

Cu toate acestea, sistemul FHS, defineşte următoarea structură de directoare:

/
Directorul rădăcină (root) în Linux, directorul din care pornesc toate celelalte directoare. De aici vine şi numele utilizatorului cu drepturi depline root.

/bin
Director accesibil tuturor utilizatorilor. Conţine utilitare de bază, necesare la pornirea sistemului.

/boot
Aici se găseşte tot ce este necesar procesului de boot. Imaginile kernelului (fişierele) sunt ţinute aici.

/dev
Interfeţele de tip fişier către dispozitivele reale şi virtuale ale sistemului. Aici se găsesc de exemplu partiţiile nemontate, plăcile de reţea, etc.

/etc
Locul în care sunt amplasate fişierele de configurare ale sistemului, nu conţine binare, doar fişierele care nu se schimbă prea des.

/home
Locul în care stau directoarele şi fişierele utilizatorilor. De obicei fiecare utilizator are un subdirector cu numele său poziţionat aici, în afară de utilizatorul root, care îşi ţine fişierele proprii în /root. De reţinut că directorul /home poate fi pe o partiţie separată, care este montată în această poziţie.

/lib
Aici stau bibliotecile sistemului – bucăţi de cod care pot fi folosite în comun de mai multe programe. În subdirectorul /modules, se regăsesc modulele kernel-ului.

/mnt
În acest director se creează de obicei puncte de montare pentru sistemele de fişiere montate temporar.

/media
Aici se montează partiţiile sistemului, unităţile de CD/DVD, Floppy.

/opt
Director pentru programe suplimentare.

/root
Directorul personal al utilizatorului root.

/sbin
Programe ale sistemului rezervate utilizatorului root.

/tmp
Directorul pentru fişierele temporare, ce de obicei se goleşte la pornirea sistemului.

/usr
Acest subarbore de directoare poate fi accesat de toţi utilizatorii şi conţine date care nu sunt modificate în mod obişnuit. Poate fi amplasat şi pe un mediu de pe care se poate doar citi, nu şi scrie (read-only).

/usr/X11R6
Software legat de sistemul X Windows, versiunea 11, release 6 (cel mai comun server grafic în Linux).

/usr/bin
Majoritatea comenzilor din sistem se găsesc aici.

/usr/include
Aici îşi caută compilatorul C fişierele de tip header (directiva #include).

/usr/local
Aplicaţii instalate local.

/usr/sbin
Programe pentru superutilizatori care nu sunt esenţiale funcţionării sistemului.

/usr/share
Date statice ale programelor. Un subdirector interesant: /usr/share/doc, unde se găseşte documentaţie pentru diferite programe.

/usr/src
Surse ale programelor instalate, iar în subdirectorul: /usr/src/linux, sursele kernel-ului.

/var
Fişiere variabile ale sistemului – loguri, fişiere temporare, etc.

/var/lib
Fişiere de stare ale aplicaţiilor. În general fiecare program îşi ataşează aici informaţii pe care să le acceseze o altă instanţă a sa.

/var/lock
Lock file. O modalitate simplă pentru a împiedica rularea simultană a două instanţe ale aceluiaşi program este
crearea unui fişier gol cu numele aplicaţiei în acest director.

/var/log
Jurnalele sistemului le găsiţi aici. Tot aici vă puteti da seama de unele erori apărute pe parcurs. Toate problemele se memorează în aceste loguri.

/var/mail
Email-urile care aşteaptă să fie citite. Acest director îşi dispută rolul cu /var/spool/mail.

/var/run
Date care aşteaptă procesare ulterioară (a unui utilizator, aplicaţie sau administrator). Cozile de imprimare şi e-mail-urile pentru sisteme care nu folosesc /var/mail, se găsesc aici.

/var/tmp
Fişiere temporare care nu se pierd la restart (reboot) – spre deosebire de /tmp.

/var/www
Aici se pot copia aplicaţiile html – php. Este directorul rădăcină al serverelor web.

Sursa: Mandriva Users România-Ghid Mandriva Linux.

Related posts:

1. Actualizarea sistemului de operare Mandriva Linux
2. Tutorial urpmi – Mandriva Linux
3. TV online cu Linux Mandriva
4. Folosirea aplicaţiei Wine pentru rularea jocurilor – Mandriva Linux
5. Despre Ghidul de utilizare Mandriva Linux