Religia în școala generală

Încă mă gândesc cu teroare la generală, când trebuia să învățăm de-a dreptul la religie. Niciodată nu mi-a plăcut metoda pe care o avea profesorii de a o preda. Ne puneau să învățăm lucruri pe dinafară, ne dădeau teste, ne ascultau, pe când în alte școli, religia era o materie plăcută, jocuri, discuții.

Aproape opt ani am făcut cu acea profesoară, partea cea mai rea a fost că am dat vreo doi ani și la liceu de ea. În ultimii ani, s-a schimbat profesoara. Săraca, nu știa ce să mai facă la oră. Vedea cât de neinteresați eram, nici catalogul nu-l mai aducea. Cred că făcea economie de pastă, avea prea mulți de trecut absenți.

Religia ar trebui să fie ceva.. opțional. Crezi? Bine. Nu crezi? Bine. Nu să ne oblige să învățăm ceva complet inutil, ceva ce vom uita și nu ne place. Cei care au avut o înclinație în acest sens, sigur au mers la un liceu teologic, însă noi, la real, la biologie și chimie.. E chiar opusul a ceea ce spune religia! Am avut câțiva religioși în clasă, dar nici măcar ei nu veneau pentru că mergeau și își luau notele de la biserica lor, erau de o altă religie.

Profesoarele erau drăguțe cu noi, înafară de cea de la începutul articolului, deși se străduia și ea să ne explice, dar nu prea înțelegeam nicicunul nimic. Făcea dintr-o simplă poveste, o adevărată aventură, plină de detalii închipuite. Cel mai probabil deduse de așa numiții specialiști în domeniu, deoarece nu zice nimic în Biblie despre acele lucruri.

Până la urmă am scăpat. Mă bucur oarecum. Defapt, nu e bine să mint, mai ales când scriu despre asta, mă bucur cu adevărat. A fost o adevărată teroare pentru mine. Nu mă interesează aceste lucruri, deși am în familie câteva persoane religioase.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *